BRUXELLES – Într-o mișcare care semnalează o schimbare radicală în filosofia economică europeană, liderii UE au aprobat săptămâna trecută în mod oficial un plan industrial amplu „Made in Europe”, care vizează reducerea semnificativă a dependenței blocului de puterile străine în sectoare critice. Inițiativa, susținută de Franța de peste un deceniu și adoptată acum de o Germanie recent îngrijorată, marchează o schimbare decisivă față de angajamentul de lungă durată al UE față de comerțul liber fără restricții.
Proiectul de „Legea acceleratorului industrial”, a cărui introducere oficială este prevăzută pentru 25 februarie, urmărește să crească ponderea industriei prelucrătoare în economia UE de la 14% la 20% până în 2035. Printre prevederile sale fundamentale se numără stabilirea unor praguri minime pentru componentele fabricate în Europa în tehnologii strategice vitale, cum ar fi energiile regenerabile, bateriile și vehiculele electrice, unele sectoare critice putând fi supuse unor cerințe de conținut local de până la 70% ca condiție pentru acordarea de subvenții publice.
„China are „Made in China”, SUA au „Buy American”, Canada are „Buy Canadian”, a declarat Thierry Breton, comisarul UE pentru piața internă, făcând eco unui sentiment care a galvanizat sprijinul pe întreg continentul. „Este timpul ca Europa să se apere și să adopte un sistem similar.”
De la idealism la pragmatism: un deceniu în devenire
Calea către această schimbare protecționistă a fost lungă și adesea controversată. Discursul președintelui francez Emmanuel Macron din 2017, „Discursul de la Sorbona”, a pus bazele intelectuale pentru „suveranitatea europeană”, pledând pentru reducerea dependenței în domeniul apărării, energiei și tehnologiei. Cu toate acestea, timp de ani de zile, aceste propuneri s-au lovit de rezistență, în primul rând din partea Germaniei, un susținător ferm al liberului schimb și o națiune a cărei putere industrială s-a construit pe exporturi.
Observatorii sunt de acord că punctul de cotitură a fost invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022. Criza energetică care a urmat a expus brutal vulnerabilitatea Europei, în special baza de producție cu consum intens de energie a Germaniei, care devenise dependentă de gazul rusesc ieftin. În același timp, un val de produse chinezești ieftine, de la panouri solare la vehicule electrice, a intensificat îngrijorările legate de dezindustrializare, împingând Germania să-și reconsidere poziția tradițională.
„Războiul a scos la iveală măsura în care o mare parte a bazei industriale europene depindea de gazul rusesc ieftin”, a remarcat un analist al UE. „Combinat cu protecționismul crescând la nivel global și concurența sporită din partea Chinei, coloana vertebrală industrială a Germaniei s-a simțit cu adevărat amenințată. Ideea „Cumpărați produse europene” nu mai părea brusc atât de radicală.”
Diviziuni interne și contrapropunerea „Fabricat în Europa”
În ciuda consensului nou găsit, rămân diviziuni interne semnificative. Cancelarul german Friedrich Merz pledează pentru o abordare mai largă, „Fabricat cu Europa”, care ar extinde participarea la țările din Spațiul Economic European (SEE), precum Norvegia și Islanda, și, potențial, chiar și la alți parteneri comerciali „cu aceeași viziune”. Merz și alte economii orientate spre export, în special din Scandinavia și țările baltice, avertizează că regulile prea restrictive riscă să creeze bariere protecționiste, să sufoche comerțul, să crească costurile și să îndepărteze aliații cruciali.
„Planul contravine complet principiilor pieței unice, restricționând comerțul liber”, a avertizat un diplomat dintr-un stat baltic, reflectând îngrijorările larg răspândite că obligarea companiilor europene să utilizeze componente europene mai scumpe ar putea alimenta inflația și descuraja investițiile. Acești critici susțin că UE ar trebui să se concentreze mai degrabă pe reforme interne, cum ar fi eliminarea barierelor comerciale intra-UE și fuziunea piețelor de capital, pentru a spori competitivitatea generală.
Viitorul industriei europene
Cu toate acestea, impulsul din spatele unei forme de politică „Made in Europe” pare ireversibil. Prevalența unor măsuri similare în SUA („Buy American”) și China („Made in China 2025”) a creat un peisaj global în care politica industrială strategică este considerată din ce în ce mai mult o necesitate, mai degrabă decât o excepție.
Pe măsură ce se apropie termenul limită de 25 februarie, toate privirile vor fi îndreptate către detaliile Legii privind accelerarea industrială. Echilibrul delicat între promovarea autonomiei strategice și evitarea protecționismului paralizant va defini traiectoria economică a Europei pentru deceniile următoare. Întrebarea acum nu este dacă Europa își va construi fortăreața, ci cât de înalte vor fi zidurile sale și cine va fi invitat înăuntru.